Prinde apa în rădăcini!

Sau despre cum apa trece, iar rădăcina ține pământul

Pământul. Aparent rece și totuși plin de existență. Viața. Atât de cuprinzătoare și inextricabilă, dar își trage seva din pământ. Apa. Sursă a vieții, care-și face loc printre meandrele destinului. Suntem destinați să trăim, însă de prea multe ori alegem moartea. 

Poate că mulțimea sinonimelor care își îndreaptă înțelesul înspre pământ, adânc înrădăcinate în limba română, ar trebui înțeleasă nu doar în sens cantitativ, ci într-unul în care primează calitatea. Această informație, privită cu luciditate, e menită să releve adevărul: că până la urmă nu ar trebui să conteze atât de mult numărul hectarelor, ci mai degrabă capacitatea solului de a susține viața. Din nepăsare, din rea voință, din pofta după îmbogățire, omul preferă să calce în picioare însăși sursa avuției sale. Bineînțeles că procesul de bătătorire a pământului amintit aici trebuie înțeles în primul rând într-o cheie figurativă. Dar oare numai atât? Pentru a înțelege mai bine impactul pe care omul îl are asupra calității solului, se cuvine mai întâi a trece în revistă câteva caracteristici importante ale acestuia, de multe dintre ele fiind dependentă existența vieții. În fața unui tablou atât de detaliat nu putem decât să ne plecăm și să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Chiar dacă pare de necrezut, până și textura solului este importantă. 

Compactarea solului și relația sa cu inundațiile

Conform articolului Determinants of soil carbon dynamics in urban ecosystems, apărut pe ScienceDirect (1), țesătura pământului influențează fertilitatea, porozitatea și capacitatea de difuziune a gazelor, fiind constituită, în general, din diferite proporții de nisip, mâl și argilă. Luate individual, fiecare dintre cele amintite aici joacă un rol însemnat în susținerea vieții. De exemplu, fertilitatea influențează în mod direct creșterea plantelor. Ea face referire la totalitatea elementelor chimice esențiale pentru ca o plantă să poată desfășura un ciclu de viață. (2) Bineînțeles că nu doar simpla prezență a acestor particule este importantă, ci și cantitatea lor. Pe de altă parte, porozitatea solului este de mare însemnătate pentru infiltrarea apei, a aerului și a nutrienților. Rețeaua porilor permite stocarea apei și a aerului la nivelul rădăcinilor plantei. Un pământ de calitate slabă reprezintă un pericol constant pentru ecosistemul din care face parte, întrucât incapacitatea de drenare poate duce la inundații și viituri cu efecte devastatoare. (3) Capacitatea de difuzie a gazelor și de infiltrare a apei reglează apariția sau, după caz, dispariția bacteriilor din interiorul solului, ceea ce determină producția de dioxid de carbon. 

Pe cât de logice sunt procesele științifice descrise mai sus, pe atât de nefirești par a fi intervențiile umane cu impact asupra deteriorării solului. De altfel, omul se raportează prietenește la pământ atâta timp cât de pe urma acestui parteneriat poate avea beneficii însemnate. Odată ce metamorfoza înspre rău s-a produs, într-un stil autentic , omul se debarasează de solul uzat ca de un balast. Este posibil să plantăm păduri în deșert, și să transformăm un peisaj selenar într-o oază. Pare o exagerare, dar există exemple care demonstrează realitatea afirmației noastre. Exagerare este, de fapt, nepăsarea noastră afișată în cazul deteriorării solului, proces ai cărei autori suntem de prea multe ori. 

O scurtă incursiune asupra următorului gând ar putea releva starea de fapt a lucrurilor. Care este rezultatul compactării cavităților de la nivelul solului? Răspunsul la această întrebare se dă zilnic. Să ne imaginăm un parc luxuriant, în care sunt amenajate cărări destinate vizitatorilor. Din loc în loc, spațiul verde este secționat de poteci apărute clandestin, prin greutatea pașilor nepăsării. Suprafața bătătorită devine searbădă și, prin urmare, inaccesibilă vegetației. Acest deznodământ are legătură directă cu procesul compactării. Rădăcinile plantelor cu greu se pot dezvolta într-un mediu cu o densitate ridicată și lipsit de porozitățile necesare. Aceleași rădăcini nu au posibilitatea de a hrăni planta, întrucât apa, nutrienții și aerul nu se pot infiltra în mod corespunzător. 

Cum pot rădăcinile plantelor să prevină inundațiile sau să diminueze efectul lor?

Compactarea solului poate avea loc și sub acțiunea intemperiilor, a animalelor sau prin însăși consistența sa. Potrivit articolului Soil Compaction apărut în cadrul University of Minnesota Extension, precipitațiile, în special ploaia, au impact asupra modificării densității solului. De obicei, această acțiune este vizibilă și constă în formarea unei cruste. (4) Și pentru că am ajuns în acest punct, se cuvine a ne întreba dacă oamenii augmentează rezultatele dezastruoase ale unor fenomene naturale. Apa este sursa vieții, dar în același timp poate provoca moartea. Inundațiile determină în fiecare an, la nivel global, pagube însemnate. Cauzele producerii lor sunt diverse.

Grăitor este exemplul Banatului de câmpie. Acest teritoriu vast este alimentat hidrologic prin prezența unor ape curgătoare însemnate: Dunărea, Mureșul, Timișul, Bega, Bârzava ș.a. Până în secolul al XVIII-lea, peisajul autohton era definit prin suprafețe generoase de mlaștini, provocate de curgerea neregulată a râurilor. În anii 1700 are loc regularizarea cursurilor mai multor ape. Printr-o asemenea acțiune s-au câștigat pământuri agricole fertile, care au fost preluate de oameni și în perimetrul cărora aceștia au ridicat așezări. Or, creșterea debitelor a produs deseori inundații cu efect dezastruos. Abia peste ani s-a trecut la ridicarea unor diguri de protecție. Exemplul Banatului evidențiază necesitatea înțelegerii de către om a proceselor naturale și, totodată, ocuparea în mod precaut a unor zone asupra cărora își exercită influența fenomene naturale importante. Cu alte cuvinte, omul nu ar trebui să se înrădăcineze acolo unde stihiile nu stau în bună cumpănă. Sau, dacă totuși o face, nu doar să cunoască, ci să și urmeze anumite rețete de îmbunare a acestora.

Prin intervenții inspirate de Bun-Simț, omul poate participa la ameliorarea cantitativă și calitativă a inundațiilor. Bunăoară, plantarea de păduri poate avea un efect surprinzător. Tendința apei este de a se infiltra în pământ. Dacă acesta prezintă o densitate ridicată, situație la care s-a ajuns din cauza compactării, ea va bălti sau va curge, urmând calea unor depresiuni. În acest al doilea caz există șanse reale ca șiroaiele să se constituie în veritabile viituri. Pe de altă parte, copacii, care sunt consumatori de apă, pot diminua excesul de apă existent într-un ecosistem la un moment dat. În articolul Trees and natural flood managment se specifică faptul că „Pomii absorb umezeala din sol, lucru care diminuează cantitatea de apă ce contribuie la viituri. Pe măsură ce rădăcinile arborilor cresc în sol, acestea produc mici pasaje prin care apa de ploaie se infiltrează în detrimentul șiroirii. Totodată, sistemul de rădăcini ține solul laolaltă, împiedicând partea de suprafață a acestuia, valoroasă și bogată în nutrienți, să fie spălată în râuri și ape curgătoare […] Picăturile de ploaie care ajung pe frunze fie se evaporă direct în aer, deci o cantitate mai mică de apă ajunge pe pământ […] fie picură pe pământ cu o forță redusă, prin urmare produc mai puțină eroziune.” (5)

Un exemplu de bune practici – The Heart of England Forest

În zona centrală a Angliei, delimitată de pământuri agricole importante, există o organizație care militează pentru plantarea a 30000 de acri de pădure nu doar pentru a combate acumularea exagerată de dioxid de carbon, ci și pentru a proteja de inundații zona mărginită de râurile Arrow, Alne și Avon. The Heart of England Forest are în vedere reducerea riscului de apariții a viiturilor, în principal prin plantarea de copaci. De exemplu, una dintre măsurile pentru care s-a optat este crearea de baraje naturale, care să încetinească mișcarea apei înspre aval: „Baraje care permit scurgerea apar în mod natural atunci când secțiuni mari de pomi cad în sau peste cursuri de apă, reținând apa în timpul debitelor ridicate. Prin crearea acestor structuri într-un mediu artificial și lăsând unele șanțuri cu resturi, ne străduim să protejăm comunitățile locale prin reținerea apei pe terenul nostru, încetinindu-i curgerea și întârziind impactul viiturilor.”(5)  Astfel de acțiuni, întreprinse în amonte la nivelul unor afluenți ai cursurilor principale de ape, pot desincroniza momentele în care debitele sunt maxime. Dacă volumul de apă este maxim în cazul tuturor afluenților în același timp, atunci situația în aval va fi greu de gestionat. Însă dacă se reușește controlarea debitelor în așa fel încât fiecare afluent să treacă prin punctul maxim al volumului de apă în intervale de timp diferite, atunci nici efectul asupra râului nu va avea un impact atât de puternic. O altă măsură este plantarea de specii autohtone de pomi și alte tipuri de vegetație, întrucât acestea sunt mai rezistente și creează o rețea de rădăcini mai puternică. (5)

Adevărul este că trebuie să îți știi rădăcinile pentru a putea să îți cunoști identitatea. Fără de identitate suntem doar un chip a cărui superficialitate primează. Rădăcinile sunt cele care te pot ancora în realitate. Iar realitatea reprezintă o bună înțelegere a tuturor încrengăturilor care stau la baza formării noastre. Odată ce devenim conștienți de ceea ce suntem, putem să urcăm spre nivelul faptelor. În clipa în care realizăm că atât de multe lucruri stau în mâinile noastre vom începe să acționăm. Rădăcinile noastre țin laolaltă ansamblul trăsăturilor moștenite. Rădăcinile copacilor păstrează în condiții optime pământul pe care noi pășim. Pentru a face pași siguri și optimiști spre viitor este nevoie de implicare. O nouă rădăcină reprezintă o nouă șansă. Alege să îți conturezi identitatea prin fapte ce te vor ajuta să dăinui.  

Bibliografie:

1. Determinants of soil carbon dynamics in urban ecosystems,  Shweta Upadhyai A. S. Raghubanshi în Urban Ecology. Emerging Patterns and Social-Ecological Systems; ScienceDirect,  2020.
2. Soil Fertility and Plant Nutrition, J. M. Mc Grath, C. J. Penn apud Encyclopedia of Agriculture and Food Systems, Editor-in-Chief Niel K. Van Alfen, ScienceDirect, 2014.
3. Hydraulic properties of soil under warming climate, Ashok Kumar Indoria, … Kotha Sammi Reddy în Climate Change and Soil Interactions, Majeti Narasimha Vara Prasad, Marcin Pietrzykowski, ScienceDirect, 2020.
4. Soil compaction, Jodi DeJong-Hughes, University of Minnesota Extention.
5. Trees and Natural Flood Management, The Heart of England Forest.