Pomii pe timp de primăvară

Totul este cufundat în întuneric, rece și gri. Pământul este îmbibat cu ger și nonculori. Tot ceea ce privirea-ți cuprinde se amestecă într-o omogenitate aproape dezarmantă. Tânjești după acel element care să scoată din rutină acest peisaj. Cauți, cauți și iar cauți. Deja nivelul nădejdii tale începe să scadă, căci nicio rază de lumină nu îți mai mângâie chipul de ceva vreme. Te așezi într-un colț, având ochii sticloși și privirea languroasă. Dacă ar fi să pui în cuvinte simțămintele prin care treci ar fi extrem de dificil să faci o descriere fidelă. Asta pentru că atât de mult întuneric zace în tine, încât e greu să mai întrevezi vreun fir de speranță. Dar atunci îți amintești că nu ești singur și că trăiești într-o ciclicitate reconfortantă. Totul se repetă într-o exactitate de ceas elvețian. Anul e divizat în patru părți. Tu acum te afli la finalul uneia. Cea în care înțelegi importanța luminii, fiindcă așa suntem noi, oamenii, înțelegem mai deplin un lucru abia atunci când suntem privați de el.  Cam așa se întâmplă în Învierea lui Tolstoi. Acolo, Nehliudov îi provoacă o mare nedreptate Maslovei, acțiune pe care ulterior o regretă și încearcă să o repare. Chipul luminos al frumoasei rusoaice, folosită și uitată de Nehliudov, se adumbrește accelerat sub acțiunea pătimașă a plăcerii. Tema principală a romanului este regăsirea chipului pierdut. Astfel stau lucrurile și cu pomii primavara. Chipul veșted pe care îl afișează iarna nu este altul decât unul efemer. Pomul în sine nu ar trebui înțeles ca o masă lemnoasă, secătuită de viață, ci ca o entitate care așteaptă și primește repetat șansa învierii. 

Pomii primavara – începutul

Chiar dacă mulți dintre copaci rămân iarna fără frunze, deci fără capacitatea de a capta lumină și hrană, ei își cunosc ritmul vieții și nu sunt cuprinși de disperare. Arborii știu că pentru a putea să își atingă anual deplinătatea trebuie să treacă și prin sezonul de iarnă. Tocmai de aceea, de cu toamna se pregătesc, scoțând din frunze cantități generoase de nutrienți pentru a putea supraviețui pe timp vitreg, cu temperaturi scăzute. Apoi se întâmplă mutarea apei din interiorul celulei în spațiul intercelular, pentru a preîntâmpina deteriorarea. Nivelul glucidelor crește pentru a preveni distrugerea copacului în momentul în care intervine înghețul. Cum glucidele au punctul de îngheț mai jos decât apa, se face deja un pas înspre protecție. Toate procesele care se desfășoară ascunse privirii noastre au rolul de a ne bucura ochii și sufletul de frumusețea pomilor, în decursul celor trei anotimpuri în care totul se desfășoară vădit, la suprafață. 

Cu privirea încă însetoșată după acel element care să întrerupă înlănțuirea unui mediu ce pare că nu mai are capacitatea de a se schimba, observi că din tenebrele solului se ițește un ghiocel. Acest conducător al mișcării de avangardă a primăverii iasă la înaintare semeț, vioi, dătător de optimism. Vine cu mare încredere că poate conduce spre înverzire, spre înflorire și spre bucuria privitorilor .

Dar tot el, plăpândul ghiocel, încurajează și copacii să se scuture de straiele iernii și să adopte ținuta ludică a primăverii. Așa se face că toate plantele încep, rând pe rând, să urmeze exemplul florii căreia nu-i este teamă de a face primul pas. Încet-încet apar și brândușele în cromatica lor complementară – galben și mov -, toporașii, lalelele, zambilele și câte și mai câte. Dar nici copacii din jur nu se lasă, fiindcă și ei au multe de arătat. 

Ce se întâmplă cu pomii primavara? 

Creșterea zilei în detrimentul nopții încurajează arborele să iasă din starea de repaus vegetativ. Deși pe timpul iernii nu a fost complet oprită, activitatea metabolică începe să se intensifice. (1) Toate acțiunile converg înspre un țel comun, de o importanță covârșitoare: creșterea și ulterior deschiderea mugurilor. Contrar unor opinii populare, aceste formațiuni absolut necesare supraviețuirii pomului nu se formează primăvara, ci vara târziu. (2) „Mugurele intră într-o stare de hibernare și își încetează creșterea pe timpul iernii.” (3) Efectele dăunătoare provocate de vitregia anotimpului rece sunt limitate prin învelirea mugurelui în solzi.

Ascunse bine, motoarele germinatoare de viață așteaptă cu pasivitate reîntoarcerea luminii și a căldurii. Pomii au capacitatea de a măsura cantitatea de lumină, lucru ce se întâmplă datorită unor celule receptoare plasate în anumite zone ale copacului. (3) Modificarea contextului climatic, determinată de venirea primăverii, reprezintă momentul ca „mecanismele de apărare să înceteze și să înceapă ruperea mugurilor.” (1) Tot acum, mugurii își pierd solzii protectori pentru ca să permită apariția frunzelor și florilor. (1) La baza acestui proces se pare că se află și anumiți hormoni, care promovează creșterea și încurajează celulele să se dividă. (2) De fapt, primăvara oferă contextul ideal pentru ca anumite procese să se întâmple. „Prelungirea perioadei de lumină, creșterea temperaturilor și dezghețul solului, toate oferă copacului abundență de apă și energie solară, permițându-i să crească viguros.” (1) 

Condițiile climatice și geografice reprezintă un cumul de factori care determină creșterea copacilor, dar care poate avea implicații până și asupra activării sau pasivizării unor gene. S-a constatat că metamorfozele influențează până și generația următoare de copaci. Se cuvine, în acest punct, o mai bună lămurire a contextului. Un copac dintr-o anumită specie, crescut într-o zonă cu mai mult soare și cu temperaturi mai ridicate, dacă va fi mutat într-o zonă cu mai puțină căldură și mai puțin soare va da rezultate mai slabe decât un alt copac din aceeași specie, dar care este obișnuit să viețuiască în zona mai puțin luminată și mai răcoroasă. Se pare că un asemenea caz ar demonstra că mediul poate influența modul de funcționare a unor gene. 

Deschide ochii și nu rata nicio secundă din mersul primăverii!

Miracolul primăverii constă în capacitatea acestui anotimp de a stimula reîntoarcerea vieții. Depinde doar de noi să ne deschidem larg ochii și să vedem, să interiorizăm cu adevărat minunile care se întâmplă în jurul nostru. În fiecare zi trecem pe lângă vreo păpădie ce-și duce traiul în galbenul imuabil al bucuriei. Mereu ne lovim de vreo creangă ori ne izbește mirosul vreunui corcoduș în floare. Simțămintele amalgamate pe care le avem la trecerea dinspre iarnă spre primăvara își caută liniștea în clișeele obișnuinței de-a lua totul de-a gata, fără filtre, fără propria decantare. E drept că nu putem avea cu toții înțelepciunea vinului roșu, însă putem să lăsăm graba și lipsa de reacție deoparte dacă ne dorim o imersiune în anotimpul renașterii. Cât de simplu e să îți îngădui câteva clipe pentru a asculta cântecul culorilor pe care primăvara ni-l cântă cu atâta ardoare?! Adevărul este că nimic nu e complicat când există dorința de a gusta din ceea ce se întâmplă lângă tine. Ca într-o contemplare a tuturor păpădiilor în pârg ce așteaptă să fie lovite de pași vioi ce trec nepăsători pe lângă episoadele eroice înfăptuite de puterea regeneratoare a primăverii, vântul suflă întru limpezirea norilor și perpetuarea galbenului floral. Pomii primăvara sunt parte a minunilor care se desfășoară exact în fața privirilor noastre.

Iar vântul, a cărui menire e posibil să nu o înțelegem uneori, are un rost deosebit de important în contextul propagării primăverii. Cum s-ar mai transporta semințele, cum s-ar mai poleniza florile, cine le-ar mai mângâia? Să avem priviri agere și gesturi blânde față de natura ce ne înconjoară. Să îngrijim de-un copac și de vreo floare. Ba chiar să și plantăm copaci. Dacă vrei să te implici îți spunem cu prietenie următoarele: Plantează! Gestul tău contează!  Fii voluntar în astfel de acțiuni de plantare! Sau, de nu vrei să îți murdărești pantofii și mâinile, dar ești conștient de importanța acestor gesturi, îți oferim posibilitatea de a dona unul, trei, cinci sau câți copaci vrei. În orice categorie te-ai situa, este vital să vezi. Să observi pomii primăvara, să vezi schimbările ce intervin la nivelul copacilor, să vezi cât de necesari sunt copacii pentru viitorul tău, al meu, al nostru, al tuturor.

Alege să plantezi rădăcini pentru viitor și fii parte din rândul celor care știu că o comunitate solidă este cea care se coagulează în jurul unor inițiative menite să dăinuie, să ajute pe termen lung. ACN Goes Green este o astfel de comunitate. Dorim să inițiem acțiuni de împăduriri peste tot unde este nevoie. Dar nu putem face asta singuri. Avem nevoie de tine. Avem nevoie de acel imbold pe care îl simți atunci când știi că și alții sunt conduși de același țel, de aceeași dorință. Avem nevoie de tine, de văzul și dorința ta de implicare. 

Credem că atunci când ai văzut toate acestea intervine momentul când simți că ai vrea să cuprinzi totul dintr-o răsuflare. Tot amalgamul sentimentelor, tot ludicul naturii, toți pomii primăvara – înfloriți și înverziți. Te vei observa pe tine într-un azi atemporal, într-o zi în care ai conștientizat că schimbarea în bine începe cu tine. Și acea zi face parte dintr-un timp în afara timpului, deoarece odată cu văzul vine și dorința de a acționa. Și poți acționa într-un hic et nunc continuu. Un aici și acum ce nu se sfârșește niciodată.

În loc de încheiere, un gând prin care pomii primavara pot dăinui o veșnicie, o poezie apărută în publicația Familia, 7 noiembrie 1899, numărul 45: 

„Bobocul cel frumos de roză/ Azi mi s-a plâns cu desperare,/ Că prea degrabă-i trec frumusețea/ Și-a lui odoare.// Dar eu i-am spus cu gingășie/ Să mi-le’ncreadă toate mie,/ Și ’n versul meu atunci trăi-vor/ O veșnicie.” (Bobocul, după Mirza Schafy; Elena din Ardeal)

Bibliografie: 

1. https://treecanada.ca/article/how-do-trees-know-when-to-wake-up-in-the-spring/
2. https://www.forestryengland.uk/blog/why-do-trees-wake-spring
3. https://sciencenorway.no/forskningno-norway-trees/how-do-trees-know-when-to-awake-in-spring/1455135