Pe urmele naturii sălbatice: Pădurea Letea

Ce mai înseamnă libertatea într-o lume în care nu știm de unde începe și până unde o putem exercita? Să fie libertatea posibilitatea de a face tot ceea ce ne dorim? Dar dacă ceea ce noi vrem îi afectează pe cei din jurul nostru? Aceasta este linia care delimitează libertatea? Întrebările de mai sus reprezintă niște gânduri la care cu toții putem contempla, căci trăim într-o lume în care avem impresia că ni se cuvine totul și că aportul nostru spre a întoarce binele e o chestiune de chef și moft. Pădurea Letea, prin însăși fragilitatea sa, stă mărturie a faptului că zicala omul sfințește locul nu este în niciun caz desuetă. Valoarea acestui areal oscilează în funcție de o gamă largă de factori, dintre care cel mai mare impact se arată a fi adus de acțiunile omului. În rândurile următoare vom vorbi despre Grindul Letea și Pădurea Letea, accentuând, printre altele, aspecte ce țin de relief, climă sau trecut.

De la Grindul Letea la Pădurea Letea

Orice bun de valoare capătă acest statut prin el însuși, dar și datorită contextului în care este așezat. Pădurea Letea se încadrează în această schemă structurală. Ea trebuie înțeleasă nu doar ținând cont de specificul local, ci de întregul context național. După câte se pare, trăsăturile pe care le are fac ca aceasta să fie parte a patrimoniului natural românesc.

Trebuie specificat încă de la început că Pădurea Letea se află pe un grind, în sud-estul României, într-un ținut al confluenței apelor. Dunărea și Marea Neagră încă își mai dispută arealul care a ajuns să fie cunoscut drept Delta Dunării. Pădurea Letea nu poate fi înțeleasă fără o lămurire preliminară a ceea ce este de fapt Grindul Letea. „Grindul Letea — estimat la „vârsta” de circa 10 000 ani — se află situat între braţele Chilia şi Sulina şi s-a format din îngemănarea mai multor cordoane nisipoase, îndreptate către braţul Sulina. În partea nordică, grindul Letea se concentrează într-un singur punct alcătuind, lângă localitatea Periprava, un nod nisipos, prezentându-se sub forma unui triunghi cu vârful în comuna Periprava, iar cu baza în dreptul localităţilor Letea, C. A. Rosetti, Cardon, unde prezintă şi cea mai mare lăţime a lui — circa 15 km. (2)

Metamorfoza unui nou petec de pământ este caracterizată de instabilitate. Acumularea aluviunilor se datorează mișcării apelor, proces ce determină apariția unor grămezi de nisip de mari dimensiuni. Asupra acestora forțele motrice ale apei își pierd încetul cu încetul efectul, lăsând loc vântului să desăvârșească opera modelatoare. În asemenea condiții pare că nestatornicia va continua la nesfârșit. Totuși, câteva momente de răgaz oferă șansa vegetației – adusă de vânt, de păsări sau de ape – să prindă rădăcini. „Solul este nisipos şi prezintă o granulaţie foarte fină. Sub influența vânturilor, nisipul dă naştere la forme vălurite de tipul dunelor, dispuse aici pe direcție longitudinală. Partea superioară a dunelor, coama acestora, este, de regulă lipsită de vegetație, având aspectul unor cordoane nisipoase; partea inferioară, fiind mult mai umedă, este însoțită de o vegetaţie ierboasă şi lemnoasă. Cea mai mare parte din suprafaţa acestor dune este acoperită de pădurea Letea (cunoscută şi sub numele de hasmacuri), una dintre cele mai originale şi interesante păduri ale ţării, care a determinat ca grindul pe care se află să fie declarat monument al naturii. (3)

Pădurea Letea

Clima – factor important pentru Pădurea Letea

Este de la sine înțeles că Pădurea Letea a căpătat trăsături deosebite sub influența unor factori hotărâtori. Un rol covârșitor în procesul devenirii acesteia l-a jucat – și încă o face – clima. România este caracterizată de o climă temperat continentală, fapt ce determină apariția a patru anotimpuri diferite. Însă despre Pădurea Letea se spune că are un iz tropical.  „În funcţie de condiţiile reliefului şi ale vegetaţiei forestiere aici se întâlnesc atât microclimatul dunelor nisipoase — deschise şi mobile, unde peisajul din timpul verii îţi oferă un aspect de pustiu —, cât şi microclimatul pădurilor de nuanţă tropicală care dau o notă cu totul aparte acestui colţ al Deltei. Soarele străluceşte aici circa 2 500 ore pe an, fapt ce se reflectă într-un mare număr de zile cu cer senin (70). (1) Din moment ce într-un articol din 1986 se menționa că zona în care se află pădurea Letea are ca trăsătură dominantă lipsa precipitațiilor, se poate afirma că lucrul acesta nu s-a schimbat nici în prezent. Precipitaţiile se caracterizează prin cele mai scăzute cantităţi din ţară. Pe grindul Letea cade o cantitate medie de precipitaţii de 367 mm pe an. Totuşi la C.A. Rosetti, numai într-o singură zi — la 24.08.1924 — au căzut 530 mm, iar în anul 1920 s-a înregistrat cea mai mică cantitate de precipitaţii (133 mm/an). Vânturile, care au o frecvenţă şi o intensitate mare, bat din direcţia nord-estică, favorizând menţinerea unor perioade lungi de secetă şi o intensificare a procesului de evaporare (900 mm/an).” (1)

Pădurea Letea și bogăția florei

Din moment ce Pădurea Letea este inedită și, prin urmare, importantă pentru România, se cuvine să ne interesăm mai în detaliu de valorile pe care acest petec verde din Delta Dunării le deține. O vizită la fața locului este necesară. Iar dacă aceasta nu este posibilă fizic, atunci să se realizeze măcar prin intermediul cuvintelor. Ne vin în ajutor articole apărute în presa românească de altădată.

„Pe grindul Letea s-a dezvoltat o vegetaţie de nuanţă tropicală rezistentă la o perioada îndelungată de secetă. De altfel, aici se delimitează unul din cele mai interesante monumente ale naturii deltaice — Pădurea Letea. Această pădure apare sub forma unor benzi longitudinale, de un verde deschis, cunoscută sub numele de hasmac. De fapt s-au format două mari spaţii forestiere: Hasmacul Mare, cu o lungime de 10 km, şi Hasmacul Mic, împărţit în mai multe areale. Ele totalizează o suprafaţă de 182 km2. Hasmacurile sînt alcătuite din trei straturi de vegetaţie: unul superior, care formează stratul arboricol; al doilea, inferior, cu aspect de desiş, alcătuieşte stratul de arbuşti; al treilea îl constituie stratul ierbos, bine dezvoltat în luminişuri.” (4) Despre arborii care cresc în Pădurea Letea se spune că ar atinge înălțimi maxime de 25 de metri în cazul stejarilor și 30 de metri în cazul plopilor, copaci cu o speranță de viață de 150 de ani, respectiv 80 de ani. Este vorba despre stejarul pedunculat, găsit și în centrul țării, în Pădurea Mociar, de stejarul brumăriu, de plopul alb, cenușiu și tremurător (4). În Pădurea Letea crește și frasinul pufos, despre care unele voci afirmă că ar fi fost descoperit aici pentru prima dată. (5)

Deși există o importantă bogăție a flori, amintim în treacăt despre liana grecească (Periploca graeca L.), care crește aici atingând chiar și 20 de metri lungime. Planta este specifică regiunii mediteraneene, Pădurea Letea fiind limita nordică a perimetrului în care se poate găsi. (9)

Pădurea Letea – degradare și renaștere

Există mulți factori care pot dăuna unei păduri – de la insecte până la animale, climă sau dezastre naturale. Dintre toate, omul pare a fi cel care aduce cea mai mare pagubă. Prin om trebuie înțeles atât cel rău intenționat, cât și acela care asistă nepăsător la degradarea unui areal natural. Pădurea Letea a cunoscut suișuri și coborâșuri. Având în vedere felul de a fi al omului, gândul că s-ar putea ca acest monument natural să fie pus în pericol în viitor ar trebui să determine vegherea continuă a acestei păduri.

O sumară survolare asupra istoriei relevă că Pădurea Letea este parte a celei mai vechi rezervații naturale din România (6), declarată ca atare în 1938. (7) În perioada interbelică s-au efectuat aici plantări de noi specii de arbori, unele dintre ele integrându-se cu succes în corpul pădurii, altele nu. Începând cu anul 1938, asortimentul speciilor s-a mărit. În jepci, alături de plopi, s-au introdus aninii (Alnus glutinosa şi Alnus incana), chiparosul de baltă (Taxodium distichum) şi stejarul (Quercus robur), iar pe dunele de nisip, cătina albă (Irippophae rhamnoides) şi sălcioara (Elaeagnus angustifolia). (8)

Conform unor publicații apărute în perioada socialistă, pe la mijlocul secolului XX, Pădurea Letea se afla într-o stare precară, care dacă ar fi continuat ar fi degradat în mod consistent valoarea arealului. Pădurea ajunsese în această stare mai ales din cauza omului rău intenționat și a neglijenței. A fost nevoie de câteva persoane nu doar vizionare, ci și capabile să pună în aplicare planul de regenerare a pădurii. Înainte de 1966, pădurea Letea a cunoscut o perioadă de degradare: vitele sătenilor păşunau fără restricţii unde erau seminţişuri şi cîmpuri cu drajoni de plop alb, circulaţia în pădure se făcea pe drumuri croite în toate direcţiile, cositul ierbii era anarhic, materialele lemnoase de valoare, din frasin şi stejar, necesare pentru închisul bălţilor şi construirea bărcilor, se extrăgeau mai mult în delict, iar arborii uscaţi putrezeau în picioare. (7) Multe probleme s-au rezolvat odată cu aplicarea rigurozității necesare, înțeleasă prin eliminarea drumurilor haotice, eliminarea tăierilor în delict, creșterea condițiilor existențiale pentru faună și floră. (7)

Pădurea Letea este un monument al naturii și, în același timp, o valoare de necontestat a țării noastre, contribuind la identitatea națională. Prezentul argument este unul cât se poate de solid în favoarea protejării acestui spațiu inedit. Factorii dăunători se află într-o permanentă expectativă. Pot apărea de unde te aștepți mai puțin, chiar și din partea celor inocenți. De exemplu, există voci care afirmă că un pericol îl reprezintă până și caii sălbăticiți de la Letea, care consumă coaja arborilor tineri și produc alte pagube. Dacă realitatea se prezintă întocmai așa, atunci înseamnă că soluțiile de protejare a Pădurii Letea nu sunt întotdeauna facile. Cum se vor proteja pădurea și, în același timp, caii sălbăticiți? Aceasta este o dilemă asupra căreia se cuvine să reflectăm.

Bibliografie:

1. https://adt.arcanum.com/ro/view/Cutezatorii_1986/?query=P%C4%83durea%20Letea%20&pg=335&layout=s
2. https://adt.arcanum.com/ro/view/Cutezatorii_1986/?query=P%C4%83durea%20Letea%20&pg=334&layout=s
3. https://adt.arcanum.com/ro/view/Cutezatorii_1986/?query=P%C4%83durea%20Letea%20&pg=334&layout=s
4. https://adt.arcanum.com/ro/view/Cutezatorii_1986/?query=P%C4%83durea%20Letea%20&pg=335&layout=s
5. https://adt.arcanum.com/ro/view/Cutezatorii_1989/?query=P%C4%83durea%20Letea%20&pg=543&layout=s
6. Wikipedia
7. https://adt.arcanum.com/ro/view/RomaniaPitoreasca_1974/?query=P%C4%83durea%20Letea%20&pg=221&layout=s
8. https://adt.arcanum.com/ro/view/RevistaPadurilor_1958/?query=P%C4%83durea%20Letea%20&pg=47&layout=s
9. https://ddbra.ro/periploca-graeca-l-liana-sau-iedera-greceasca-un-element-exotic-in-delta-dunarii/