La pas prin păduri comestibile

Privești spre orizont și observi cum se îndreaptă o pulbere strălucitoare către tine. Ridici brațul să o atingi, iar irizațiile acesteia te învăluie într-o îmbrățișare ce-ți provoacă instant senzația de tihnă. Plutești pe marginea unui gând ce se perindă de multă vreme pe lângă tine, însă abia acum îi dai atenția cuvenită – de păduri cine are grijă? Noi ne purtăm de grijă unii altora, dar pădurile cui rămân? De fapt, ele sunt adăpostul nenumăratelor specii de animale și plante. Acestea reprezintă un ecosistem ce se poate îngriji singur, fiecare viețuitoare având un rol bine determinat pentru a oferi dăinuirea.

Care este prima imagine ce îți apare în minte atunci când auzi cuvântul pădure? Ce vezi pe lângă întinderea vastă de copaci, eventualele cărări și păsările care-și duc veacul încântând pe oricine dorește să le asculte? Știm că e posibil să vezi și urme lăsate de oamenii nepăsători, dar fii fără de grijă, fiindcă împreună le putem combate și pe acelea! Ai privirea de ansamblu asupra acestei familii exemplare de feluriți arbori și arbuști așezați în ordinea perfectă pentru a putea să îți pună ție la dispoziție – vizitatorul, exploratorul, căutătorul de liniște – mediul ideal în care să-ți pui întrebarea despre rădăcinile ce-ți susțin devenirea. Însă te îndemnăm să cauți și detaliile. Pe lângă oxigenul neprețuit, spațiul magic prin care poți cutreiera limpezindu-ți mintea îți poate oferi și altceva: hrană. Nu ne referim aici doar la mâncarea ce-ți ajută trupul să supraviețuiască, ci și la ceea ce îți alimentează sufletul. Iar odată ce acesta este plin de simțăminte pozitive, poate căpăta entuziasmul și determinarea de a acționa în direcții ce-și pot lăsa amprenta asupra viitorului.  

Grădina pe care o gospodărim noi nu e asemenea celei din natură. Aceasta are un mers propriu de la care nu se abate. Dar chiar și cele mai pretențioase persoane pot găsi aici ceva care să le fie pe plac. Și e firesc să fie așa când merindele sunt atât de diversificate! Totuși, înainte de a ne hrăni măcar imaginația, trebuie să îți spunem cum se ajunge la o asemenea bogăție.

Grădina ce se gospodărește singură

Toamna, cu atitudinea-i dezinteresată, colorează frunzele în cele mai frumoase nuanțe. Face asta nu doar pentru încântarea vizuală, ci și cu alt scop. Așază o pătură moale, confortabilă, călduroasă și roditoare pentru pământ. Apoi iarna, cea căreia îi place ca totul să fie imaculat, mai așterne un strat de protecție. Unul lângă celălalt, cele două anotimpuri dăruiesc solului nutrienți, ocrotire și baza necesară pentru ce va să vină în primăvara următoare. Iar odată ce se instalează, pregătește-te și tu! Caută-ți un coș de nuiele, bună dispoziție cât cuprinde, o ținută lejeră, eliberează-te de tot stresul și încleștarea și du-te spre cea mai apropiată pădure! Poate că nu știai până în clipa aceasta de existența pădurilor comestibile, așa că îți propunem să călătorim împreună până acolo.

Ești pregătit să devii culegător profesionist de clipe de înrămat în suflet, de pași purtați pe cărări rar călcate, de mâncare pentru trup și suflet? Știm că oamenii despre care se spune că-s de la pădure sunt neciopliți, dar interesul nostru se abate doar asupra plantelor din pădure, mai exact asupra plantelor sălbatice comestibile. Nu întotdeauna au existat piețe, supermarketuri sau site-uri care să îți pună la dispoziție, cât ai clipi, produsele la care tânjești. În trecut, trebuia să depui efort pentru a ajunge la acestea, uneori fiind principala sursă de hrană. Vremurile noastre ne-au scutit de astfel de momente, însă îndreptarea atenției spre natură, spre un mod de viață mai sustenabil, mai sănătos, într-un ritm mai lent ar trebui să fie în partea de sus a listei noastre de dorințe. Redescoperirea simplității și a traiului necaracterizat de goană sunt doar două dintre lucrurile pe care pădurea ți le poate dărui.

Bunătăți din pădurea comestibilă

Ești gata să plecăm împreună spre pădurea comestibilă? Vei fi surprins de cât de multe poți găsi aici. Haide să punem sănătatea, firescul și frumosul în meniurile noastre zilnice. Iar dacă tot veni vorba de meniuri, pe noi ne-a fulgerat cea mai puternică senzație de foame de… aventură. Drept să spunem, ne gândim cu nerăbdare la clipa în care leurda va împânzi întinderi întregi, verdele ei ne va bucura ochii, iar gustul ne-ar spune că tocmai am gustat o bucată de primăvară. De la unt aromatizat, la pesto ori în diferite combinații cu pește sau pui, leurda îți va transmite acel gust subtil de usturoi, care-ți va însenina ziua.

Mergem și în zona năsturelului și-l aruncăm cu grație într-o gustoasă salată. Ne protejăm mâinile când culegem urzici, nu așteptăm să dăm cu piciorul în florile în pârg ale păpădiilor, ci strângem frunzele acestora. Iată doar câteva dintre bunătățile pe care pădurea comestibilă ni le așază pe tavă.

La acestea se adaugă plantele medicinale, care-și trag seva binefăcătoare din timpuri străvechi…

Apoi le putem face concurență ursuleților, culegând cot la cot cu ei fructe de pădure – zmeură, mure, fragi, afine, merișoare, coacăze – dar având grijă să nu îi privăm de întreaga recoltă. Ne putem lăsa purtați și de miros și sigur vom da de un soc pregătit să-și deșerteze florile-i parfumate pentru a le pune în cea mai bună socată.

Pădurea de castani comestibili

Puțin mai târziu putem să facem și o peregrinare către o pădure cu totul deosebită în Europa: zona de castani comestibili de la Ghelari. Întinsă pe o suprafață de mai multe hectare, aceasta oferă vizitatorilor fructele ce pot fi folosite atât în deserturi, cât și în feluri principale. Și cui nu-i place mirosul de castane proaspăt scoase din cuptor sau piureul atât de aromat? Așadar, natura poate avea și grădini ce-ți pun la dispoziție un singur soi de roade, dar de tine depinde felul în care le percepi și le pui în valoare. E musai să menționăm că exemplele de mai sus sunt infime pe lângă ceea ce imaginația ta poate face cu plantele și fructele pe care le poți găsi în arealele verzi.

Iată cum o plimbare, atât de benefică pentru sănătate, ne poate ajuta să creăm un meniu mai luxuriant decât cele pe care le regăsim în restaurante. Iar satisfacția de a fi cules cu propriile mâini fructele sau plantele pe care le pui în farfurie este de neprețuit. Unde mai pui că tot ceea ce găsești în pădure este mult mai bogat în vitamine și minerale, fiind și lipsit de poluare?! Oricât de entuziasmat ai fi de întreprinderea unor astfel de acțiuni, te sfătuim să acorzi atenție sporită roadelor pe care le găsești prin păduri. Gustă din ele doar în clipa în care ești 100% sigur că sunt potrivite pentru a fi consumate, iar apoi încearcă să pui în cuvinte ceea ce papilele tale gustative au simțit.

Impactul pădurilor asupra vieții omului este unul covârșitor. Ce ușor suntem tentați să alunecăm înspre acțiuni nepotrivite și cât de elocvent este exemplul pădurii! Copacii, cu rădăcinile lor, fixează solul și previn alunecările de teren, evitând astfel pagube materiale însemnate și poate chiar pierderi de vieți omenești.

Rolul stabilizator pe care îl are pădurea poate fi privit și într-o cheie metaforică. Acesta simbolizează biruința ordinii și a rigurozității asupra haosului sau asupra faptelor ce determină lipsa acută a sustenabilității. Societatea noastră poate progresa doar apelând la o constrângere eliberatoare. Rădăcinile copacilor constrâng pământul să stea locului și, în felul acesta, să susțină apariția vieții.

Când ai grijă de păduri ai grijă, de fapt, de tine!

Și dacă tot am amintit de viață, ce dovadă mai mare în favoarea ocrotirii pădurilor poate exista dacă nu menirea acestora de a genera oxigen? Plantele și, mai cu seamă, pomii, datorită dimensiunii lor, reprezintă o reală soluție la problema cantității exagerate de carbon produs prin activitățile specifice omului. Printr-un proces numit fotosinteză, care utilizează lumina, frunzele arborilor au capacitatea de a realiza oxigen, elementul chimic atât de necesar susținerii vieții. Prin urmare, ocrotirea arealelor verzi poate însemna o excelentă dovadă de altruism, de iubire pentru aproapele sau de respect față de natura înconjurătoare. Viitorul nu este al nostru, ci al copiilor noștri. Față de aceștia, noi cei din prezent avem responsabilitatea asigurării unui climat propice vieții tihnite. Din păcate, goana după o îmbogățire rapidă afectează numărul și calitatea pădurilor din țara noastră și nu numai. În România defrișările ilegale sunt de notorietate. În fapt, nu doar acestea au un impact negativ asupra mediului natural, ci și industrializarea sistematică și accelerată a agriculturii. De exemplu, în zonele de câmpie în care domină solurile de tip cernoziom, cu o fertilitate ridicată, nu se pune aproape deloc accentul pe împădurire, ci doar pe exploatarea neîncetată a suprafețelor agricole.

Ce poți face?

În acest context, devine legitimă următoarea întrebare: care sunt măsurile ce se cuvin a fi luate pentru a remedia problema amintită? Ba mai mult, este posibil ca în spatele acestei nedumeriri să existe o întrebare și mai importantă: cum se poate determina o schimbare în mersul actual al lucrurilor, care – în mod evident – nu este drumul cel mai strălucit. Având în vedere subiectul dezbătut aici, se potrivește bine expresia oarecum desuetă cu o floare nu se face primăvară. Este nevoie ca un număr cât mai mare de locuitori ai acestei țări să se unească în gând și-n faptă și, prin acțiuni importante și cu valoare exemplară, și nicidecum beligerante, să determine schimbarea atât de necesară. Expresia pomenită ar putea fi întregită astfel: cu o floare nu se face primăvară, dar până și acea unică floare poate fi dătătoare de nădejde. Speranța este sentimentul care ne-a animat să punem bazele Asociației Copacilor Nemuritori. Dacă și tu ești însuflețit de aceleași trăiri te invităm să ni te alături în demersul de a crea o lume în care predomină pâlcuri de verdeață, răsună triluri și plante comestibile se găsesc la tot pasul!