Impaduririle mincinoase si ce poti face tu ca sa schimbi ceva

În România subiectul împăduririlor este unul ce poate ridica multe semne de întrebare. Este foarte bine cunoscut aspectul defrișărilor care, indiferent dacă sunt ilegale sau nu, afectează în continuare suprafața împădurită a țării. Acestei situații i se suprapun și altele, de parcă ea singură nu ar fi fost de ajuns. Este vorba despre împăduririle mincinoase, anume despre campanii de plantare nu doar timide, ci de-a dreptul false, existente în documente, dar lipsind cu desăvârșire în realitate. Sunt multe motive care fac ca împăduririle mincinoase să persiste. Din păcate, opinia publică face greu diferența între un organism serios și altul care induce în eroare. Să însemne oare acest lucru că toți cei care se ocupă de împăduriri sunt hoți? Nici pe departe! Cei onești trebuie încurajați, căci ceea ce încearcă ei să facă nu este deloc ușor.

Acțiunile de împădurire sunt necesare pentru a încuraja păstrarea unui echilibru natural vital. Da, într-adevăr vital, pentru că nu doar calitatea vieții, ci însăși existența ei este strâns legată de armonia care se găsește în natură. Perturbarea echilibrului va duce la rezultate înspăimântătoare. În asemenea cazuri nu se pune problema dacă se va înrăutăți calitatea vieții, ci mai degrabă când se va întâmpla acest lucru.

Impaduririle mincinoase – încă o problemă

Problema împăduririlor mincinoase este complexă, căpătând diferite forme.

Există cazuri în care s-a promis împădurirea unui teren, dar acest lucru nu s-a făcut. Pe de altă parte, se întâmplă ca anumite suprafețe să fie împădurite parțial, într-o proporție mai mică față de promisiunea inițială.

Tot în categoria împăduririlor mincinoase s-ar putea încadra și acțiunile prin care, cel care s-a angajat să împădurească o suprafață se ține de cuvânt, dar din varii motive peste doi sau trei ani terenul ajunge din nou gol. Se întâmplă așa atunci când vârsta puieților plantați nu este corespunzătoare, când nu sunt respectate calendarul sau vremea necesare prinderii puieților sau când, după plantare, tinerii copaci sunt mâncați sau rupți din cauza pășunatului. Pentru că îngrijirea ulterioară plantării prin udări repetate și prin îngrădirea terenului împădurit este greu realizabilă, dacă nu chiar imposibilă în cazul ariilor mari proaspăt împădurite, este absolut necesar ca arborii plantați să fie adaptați la condițiile climatice și de mediu ale zonei respective. Bineînțeles, acest ultim caz reprezintă o împădurire mincinoasă nu prin acțiune, căci efortul de plantare s-a realizat, ci mai degrabă prin rezultat, pentru că acesta este același cu cel din cazul în care plantările nu se fac deloc.

Judecând după cele afirmate aici se poate concluziona că motivele care duc la împăduriri mincinoase sunt fie rea voință, fie lipsa interesului sau a cunoștințelor necesare.

Impaduririle mincinoase – Cine este beneficiarul rodului minciunii?

Te-ai putea întreba care ar fi câștigul celui ce se angajează să planteze și nu o face. Răspunsul este simplu – bani. De fapt, ce se întâmplă în domeniul plantărilor de copaci nu pare a fi un mecanism nou. La fel se fură și în alte contexte: cultural, social, sportiv etc. Diferența între ceea ce este pe hârtie și ceea ce este în realitate poate însemna un venit consistent, dar imoral pentru anumite grupuri interesate. De exemplu, cineva se poate angaja să împădurească 20 de hectare cu bani de la stat sau din surse similare. Acesta se ține însă de promisiune parțial și împădurește doar o parte din acele hectare și  aici sporadic, necalitativ. Întrucât în documente totul figurează în parametri normali, cel care gestionează fondurile în cadrul acestor acțiuni își poate însuși o parte din ele.

De ce se ajunge aici și cine sunt de obicei părțile interesate de asemenea acte ale corupției?

Întrucât aceste două nedumeriri presupun răspunsuri elaborate, ele trebuie tratate pe rând. Acțiunile mari de împădurire sunt desfășurate de organisme ale statului irigate mult prea puternic de ambiții politice. Atunci când există o oarecare cârdășie între, să zicem, o primărie care se angajează să planteze, dar care o face doar în acte, și entitățile abilitate a controla concordanța dintre angajament și realitatea din teren, bunul-simț intră în derapaj și face loc corupției. Prin urmare, nu sunt vinovați numai cei care fură, ci și aceia care încurajează această acțiune prin pasivitate. Un asemenea mecanism se aplică doar în cazul instituțiilor de stat? Bineînțeles că nu! El poate fi regăsit și la anumite asociații, fundații sau companii private. Așa stând lucrurile, este cât se poate de clar că ispita corupției este prezentă la orice nivel. Și totuși…

Dacă lucrurile stau într-un asemenea fel ar trebui să înțelegi că peste tot instituțiile statului sunt corupte? Sau că toate organizațiile nonguvernamentale care se angajează să facă plantări primesc fondurile necesare și le utilizează la altceva? În niciun caz! Ba mai mult, întrebările pot merge mai departe. De acum înainte să nu se mai implice nimeni în împăduriri din cauza temerii că românii vor acuza sau vor privi sceptic? Nici acest lucru nu se poate. Cineva trebuie să ducă la bun sfârșit și onest campanii de împădurire.

Noi cunoaștem toate anatemele la care ne supunem, și cu toate acestea mergem înainte, având bucuria lucrului bine făcut și demnitatea onestității. În România sunt multe primării, ONG-uri sau companii de a căror nume se leagă procese de împădurire reale, cantitative și calitative.

Cauza profundă care duce la impaduririle mincinoase

De fapt, cauza profundă pentru care există în România împăduriri mincinoase este în strânsă legătură cu educația morală. Din păcate, mentalitatea unui număr mare de cetățeni ai acestei țări este ajustată în funcție de învățături egocentrice. O mare parte a cetățenilor privește cu admirație la cei care au știut să se învârtă în viață, anume la aceia care au dat curs unor oportunități imorale în urma cărora au ajuns să aibă bunăstare materială consistentă. Din păcate, acesta este scopul multora dintre noi: să dobândim avere și putere, indiferent de mijloacele prin care o facem.

Iată de ce în România este greu să faci un lucru bun – pentru că inițiativa ta poate fi sugrumată de inițiativele corupte ale celorlalți, de dezinteresul omului de rând pentru lucrul bine făcut, de legi care nu au nicio legătură cu realitatea cotidiană.

La toate acestea se adaugă injusta arătare cu degetul a celor de pe margine, care ar dori ca lucrurile să se schimbe în bine, dar care sunt convinși că răul a străpuns toate fibrele societății românești actuale.

Mai sunt și cei care abia așteaptă să greșești sau cei care, prin reacțiile și comentariile lor, umblă să reteze orice avânt înspre înnoire.

În asemenea clipe dezarmante licăresc cuvintele pline de speranță rostite de preotul Constantin Necula într-una dintre conferințele sale: dacă tu nu vei face binele, atunci cine îl va face? Dacă tu vei renunța, atunci ce se va întâmpla cu lumea? Păstrând aceeași logică ne putem întreba dacă toate entitățile care și-au propus să facă acțiuni de împădurire nu le vor mai face din cauza greutăților enumerate, atunci ce se va întâmpla?

Impaduririle mincinoase – Situația actuală

În acest punct se cuvine un rezumat al celor de mai sus. Românii nu au încredere în asociațiile de împădurire pentru că au existat cazuri în care, sub pretextul plantării de pomi, s-au organizat furturi semnificative. În acest context este firească dezamăgirea acelora care s-au săturat de interminabila tranziție înspre o societate ce îmbrățișează și practică valori fundamentale. Atâta timp cât pașii înspre acest deziderat se vor face lent, în România va fi greu ca lucrul bine făcut să capete sustenabilitatea de care are nevoie pentru a se înmulți și pentru a aduce plusvaloare comunităților autohtone. Într-o societate cu un grad ridicat de scepticism, în care insul necăutând informații relevante se mulțumește cu propria-i judecată – subiectivă și sumară – cei care fac binele ajung să fie condamnați laolaltă cu cei care fac răul doar pentru că activează în același domeniu. În cazul articolului de față el este cel dedicat împăduririlor.

Trebuie să știi că tu însuți poți face ceva pentru a determina schimbarea pe care o cauți și că nu ți-am prezentat degeaba starea actuală a lucrurilor. Tu ești cel care poate schimba proporția dintre bine și rău! O societate se schimbă cu adevărat numai atunci când cei ce o alcătuiesc au principii sănătoase și le afirmă în ceea ce fac. Trebuie ca fiecare dintre noi să trăim în așa fel încât semenii să poată deprinde din comportamentul nostru practici îndreptate spre virtute și nu spre minciună și corupție. Îndreptate spre acțiune în folosul comunității și nu înspre condamnare pasivă.

Clipa în care împăduririle în România se vor desfășura în totalitate neafectate de urâțenia viciului va veni când ne vom face cu toții datoria și când ne vom fi învățat copiii să se ferească de întovărășirea cu răul.