Ciupercile în natură – noblețe și renaștere

Lumea privită pe de-a întregul este guvernată în mod înțelept de către creatorul ei. Diferite mecanisme pun rânduială în haos. Între ele există un echilibru deopotrivă fragil și fiabil. De fapt, tocmai din această intercalare între două noțiuni aflate la poli diferiți se poate observa o fărâmă din dragostea pe care Dumnezeu a implicat-o atunci când a creat ex nihilo lumea.

Moartea este punctul final al existenței. Dar cum să ni se pară firesc un moment al despărțirii? Tot ce mai putem conștientiza pare sumbru. Senzație de teamă. Frământare. Privim lucrurile prin prisma unui întuneric perpetuu. Înfrigurare. O liniște ce provoacă anxietate. Gol. Percepția ne joacă feste – diferențiem și acceptăm cu greutate clipa de dinainte și cea de după. Dar cum am putea să ne raportăm diferit la un eveniment ce, aparent, nu ne poate pricinui decât simțăminte dificil de suportat? Răspunsul e simplu: prin speranță.

În natură, calea de la moarte la viață se face prin intermediul ciupercilor. Acestea au un rol însemnat în procesul de biodegradare. Descompunerea substanțelor organice, provocată în special de către bacterii și ciuperci microscopice, asigură ciclicitatea elementelor în natură și stopează acumularea materialelor reziduale care poluează mediul. Iată câteva exemple concrete: hârtia aruncată într-o pădure, prin biodegradare, va dispărea; la fel și țițeiul deversat în apele marine. Bineînțeles că aceste procese depind de factori chimici, fizici sau de altă natură. Totuși, simplul fapt că există o asemenea soluție la problema poluării trebuie să fie dătător de nădejde. Greșeala omului se poate repara. În lumina acestor noi informații nu rămâne altceva de făcut decât ca omul să nu mai greșească. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de mult discernământ, bun-simț, educație și dragoste.

Oricum ar fi, rolul ciupercilor în natură este covârșitor. Acestea participă la descompunerea elementelor organice rămase în urma morții plantelor sau animalelor. În plus, ele asigură hrana nu doar pentru animale, ci și pentru oameni.

Pâine, vin și bunătățuri cu mucegai nobil

Să fim oare singurii care se gândesc cu jind la o bucată de pâine proaspăt scoasă din cuptor? Sunetul cojii bine coapte, miezul pufos, aburind și, înainte de acestea, întreg procesul de creare.

Făină, drojdie și apă – de atât e nevoie. Însă prin intermediul drojdiei (care, da!, este o ciupercă) ne minunăm de cât de frumos crește, iar alteori ne luăm cu mâinile de cap când îi desconsiderăm puterea și folosim un vas prea mic. Și tot drojdia este răspunzătoare și de licorile bahice. Vinurile albe, rosé sau roșii, ale căror gusturi sunt pe cât de diverse, pe atât de îmbietoare. Unul îți oferă florile de câmp într-un pahar, altul îți amintește de fragii pe care-i gustai în copilărie, în timp ce vinul roșu sugerează siguranța, tăria de caracter, arome puternice și un post gust pe măsură.

Dacă avem pâine și vin, parcă nu ar strica și o bucată de brânză. Ne putem delecta papilele gustative cu Roquefort, Gorgonzola sau Camembert – fiecare desăvârșindu-se prin acțiunea binevoitoarelor ciuperci.

Că-i lapte de vacă sau de oaie, că-i mucegai albastru sau alb, că se produce natural sau se adaugă spori, cert este că ciupercile își fac treaba ca la carte! Să mai rămânem puțin în sfera mâncării, fiindcă niște gălbiori și hribi ne îndeamnă să-i aruncăm în tigaie și să ne bucurăm de gustul lor. Alteori, ca să ne învețe cumpătarea, ne mai trec calea și trufele.

Nici măcar industria farmaceutică nu e ocolită de ciuperci, semn că importanța lor este ridicată și în sfera însănătoșirii noastre.

Ciupercile în natură

Rolul ciupercilor în natură vizează și sănătatea pădurilor. Ce ar fi dacă toate frunzele și resturile vegetale nu s-ar degrada? Ba mai mult, dacă toate deșeurile de care omul a găsit să se descotorosească tocmai în pădure ar rămâne locului și nu ar dispărea cu timpul? Rețeaua de micelii participă în mod activ la întreținerea vieții a nenumărate specii de plante și nu numai. Ciupercile micorizice pot forma simbioze cu o multitudine de plante terestre. Într-un asemenea caz, pot exista beneficii de ambele părți: creșterea absorbției fosforului, întărirea rezistenței la unii agenți patogeni, îmbunătățirea calității solului ș.a.

Descompunerea materialului vegetal se află în strânsă legătură cu rețeaua de micelii. Aceasta favorizează fixarea azotului în soluri, precum și îmbunătățirea productivității și rezistenței plantelor. În plus, rețeaua de micelii poate contribui la evitarea spălării solului. Mai mult decât atât, ciupercile au rol de bioremediere, întrucât pot să elimine substanțe ce poluează natura.

Cum poți să îți aduci aportul?

Am tot descris până acum modalitatea în care ciupercile acționează. Trebuie să știi că le poți da și tu o mână de ajutor. Ca pomii și plantele pe care le ai în grădină să fie viguroase și sănătoase au nevoie și de îngrășământ. Dar de ce să folosești chimicale pe care să le ingerezi ulterior, când poți crea propriul compost?! Acesta nu este altceva decât un îngrășământ natural, care se poate obține foarte simplu. Ai nevoie de un recipient în care să pui resturi vegetale și animale, de puțină răbdare, de intervenția esențială a ciupercilor și voila! Este bine de știut că pentru a determina procesul de fermentare este nevoie de un amestec de masă verde – iarbă tunsă, zaț de cafea, resturi vegetale de la fructe și legume (mai puțin citrice), coji de ouă, gunoi de animal erbivor – și masă maro – frunze uscate, crengi, scoarță, fân, rumeguș, hârtie ș.a. După ce le amesteci bine, e indicat să verifici din când în când umiditatea pentru ca procesul de transformare să fie unul rapid. Apoi tot ce îți rămâne de făcut este să pui substanța obținută în grădină și să te bucuri de roade bogate.

Există păduri în care omul încearcă să nu intervină deloc. Nici măcar arborii dărâmați de vreme sau de trecerea timpului nu sunt înlăturați. Aici se vede cu adevărat puterea de reînnoire a naturii a ciupercilor. Până la urmă, și ciupercile au viața lor. Însă, spre deosebire de alte vietăți, ele reciclează resturile vegetale moarte și, în felul acesta, susțin viața. Forțând puțin lucrurile s-ar putea face următoare afirmație: că viața se folosește de moarte pentru a da viață.

Fii cu băgare de seamă!

Atenție mare la ciuperci! Or fi ele susținătoare ale vieții, dar, în anumite cazuri, pot declanșa moartea. Să nu uităm că multe dintre ele nu sunt comestibile, iar ingerarea lor se poate dovedi fatală.

Să fii cunoscător al atâtor tipuri de ciuperci nu e un lucru de ici, de colo. Iată un domeniu în care nu e deloc recomandat să experimentezi. Cel puțin nu prin a consuma. A cunoaște ciupercile și a le alege pe cele bune aduce cu sine un grad ridicat de responsabilitate. Nu recomandăm nimănui să le guste la întâmplare și nici să se lase biruit de orgoliul propriu și să creadă despre sine că știe mai bine decât un expert. Cunoașterea ciupercilor comestibile se învață din generație în generație. În ultimele câteva decenii în țara noastră a apărut o societate științifică, ce poate oferi informații bogate despre ciuperci.  

Societatea Micologică din România

Societatea Micologică din România a apărut în anul 1990. Menirea ei este de a promova cercetările din acest domeniu, de a perpetua cunoștințele despre ciuperci și felul în care acestea se utilizează în varii domenii ale activității umane. Totodată, instituția dorește să prevină intoxicațiile cu ciuperci, dar și bolile ce pot apărea din cauza acestora asupra oamenilor, animalelor sau plantelor. De asemenea, ciupercile comestibile și cultura lor este un subiect de interes, mai ales că activitatea societății nu este adresată în mod exclusiv specialiștilor din domeniul micologiei, ci și elevilor, studenților, amatorilor sau persoanelor care doresc să dobândească informații despre acest domeniu. Așadar, mai degrabă aventurează-te întâi să te documentezi și lasă culesul ciupercilor din pădure pentru mai târziu.

Implicarea este cheia!

Dincolo de toate informațiile care au legătură cu subiectul descris aici, de rolul ciupercilor în natură, de sănătatea pădurilor, de rețeaua de micelii, ciupercile ne oferă nouă, oamenilor, o lecție de viață. Pe de o parte, ni se transmite clar mesajul că abuzul asupra naturii nu poate fi tolerat la nesfârșit. Pe de altă parte, natura a fost înzestrată cu mecanisme remediale. Această informație ar trebui să ne dea curaj și să ne facă să înțelegem că unele dintre greșelile noastre se pot repara. Dar mesajul pe care misiunea ciupercilor ni-l relevă nu se rezumă la doar atât. Înțelegem din exemplul lor că în responsabilitatea omului ar trebui să intre și capacitatea de a îndrepta ceea ce semenii distrug. Să nu fim nepăsători față de poluare, față de defrișarea pădurilor, față de convertirea pajiștilor și pășunilor în pământ agricol și față de nicio altă nedreptate care afectează mediul înconjurător! Să stăm uniți și drepți în fața acestor pericole, și prin exemplul propriu să determinăm schimbarea necesară.

Noi, românii, stăm prea mult sub semnul expresiei las’ că merge și așa. Suntem prea latenți și nu reacționăm în momentul potrivit, ci deseori când este prea târziu. Privește în jur: corupția înflorește, în timp ce bunul-simț se diminuează. Răsare kitsch-ul în detrimentul patrimoniului autentic și binefăcător. Să nu mai fim țara oportuniștilor, ci a acelora care au știut să valorifice oportunitatea de a nu-și pierde valorile. Viitorul este în mâinile tale. Dacă nu iei atitudine, dacă nu acționezi, altcineva îl va contura. Alege să iei inițiativă și, prin fiecare pas pe care îl faci, încearcă să pui baza unei lumi în care ți-ar plăcea să-ți vezi urmașii crescând. Și nu uita de exemplul ciupercilor! Să lupți pentru viață, chiar dacă asta înseamnă să treci prin moarte!